Medicamentele GLP-1 folosite pentru diabet și slăbit sunt asociate cu un risc mai mare de alopecie decât alte tratamente analizate într-un studiu recent. Riscul absolut rămâne scăzut, dar diferențele față de alte clase de medicamente au fost semnificative.
Față de pacienții care luau inhibitori SGLT-2, utilizatorii de GLP-1 au avut 6,91 cazuri de alopecie la 1.000 de persoane-an, comparativ cu 5,04. Asta înseamnă un risc mai mare cu 37%. În comparație cu pacienții tratați cu inhibitori DPP-4, diferența a fost și mai mare: 6,53 față de 3,89 cazuri la 1.000 de persoane-an, ceea ce înseamnă un risc crescut cu 68%.
Rezultatele nu arată că problema apare la majoritatea persoanelor care folosesc aceste medicamente. Ele indică însă un posibil efect advers vizibil, într-un tip de tratament ales de multe persoane pentru schimbările clare pe care le produce la nivelul corpului.
Studiul a fost realizat de University of Pennsylvania Health System și s-a bazat pe date medicale colectate între ianuarie 2019 și septembrie 2024. Analiza a inclus peste 12.000 de utilizatori de GLP-1. Potrivit Lyla, asocierea observată a fost limitată la alopecia non-cicatricială, forma în care foliculii de păr rămân intacți și permit regenerarea.
În această categorie, riscul a fost cu 53% mai mare față de inhibitorii SGLT-2 și cu 72% mai mare față de inhibitorii DPP-4. Semnalul indică o cădere a părului care nu distruge foliculul, nu o formă cicatricială.
Studiul nu clarifică severitatea, extinderea sau durata pierderii de păr. Nu arată cât de mult cade părul, cât durează episodul și nici cum se manifestă concret la fiecare pacient. Cercetătorii au avansat și o posibilă explicație: pierderea rapidă în greutate, deja cunoscută drept o cauză a căderii părului, ar putea contribui la deficiențe de fier sau zinc, care influențează ciclul de creștere a firului de păr.
Autorii descriu acest rezultat drept un semnal de siguranță care trebuie urmărit mai atent în practică. „Descoperirile noastre extind semnalele de siguranță anecdotice anterioare și oferă dovezi mai sistematice pentru a informa conștientizarea clinică a acestui potențial efect advers.”
Ozempic și Mounjaro sunt deja cunoscute pentru eficiența în slăbire, dar și pentru efecte adverse precum greața și constipația. Acum apare și o componentă estetică ce poate conta în decizia de a începe tratamentul sau în felul în care sunt urmărite schimbările din primele luni.
Studiul a fost realizat pe pacienți cu diabet de tip 2 și nu precizează dacă părul crește la loc după oprirea tratamentului. De asemenea, nu au fost evaluate metode de prevenție, inclusiv suplimentele cu fier sau zinc. Pentru persoanele care iau în calcul un astfel de tratament, căderea părului intră astfel pe lista efectelor de urmărit, alături de numărul de kilograme și reacțiile digestive.
