Un studiu recent oferă date noi privind gestionarea cancerului pulmonar non-microcelular la pacienții care prezintă mutații RAS. Administrarea daraxonrasib, un inhibitor oral al RAS, a generat răspunsuri obiective la 42% dintre persoanele incluse în cercetare. Această analiză de fază 1/2 a fost coordonată de David Hong din cadrul University of Texas MD Anderson Cancer Center, iar rezultatele au apărut în New England Journal of Medicine în 2026.
Grupul de studiu a fost format dintr-o cohortă de 38 de persoane tratate anterior. Acești pacienți trecuseră deja prin etapele de chimioterapie pe bază de platină și imunoterapie, însă nu primiseră docetaxel. Coordonatorul cercetării a explicat contextul medical al testelor: „Imunoterapia a îmbunătățit rezultatele pentru mulți pacienți cu cancer pulmonar non-microcelular, dar majoritatea acestor cancere progresează în cele din urmă. În acel moment, puținele opțiuni de tratament disponibile pentru acești pacienți au adesea un beneficiu clinic modest și toxicități substanțiale, astfel că aceste rezultate inițiale sunt încurajatoare”.
Pentru persoanele a căror boală avansează, docetaxelul reprezintă opțiunea frecventă. Datele istorice referitoare la acest medicament indică rate de răspuns cuprinse între 9% și 14%. Prin comparație, potrivit Lyla, în cohorta tratată cu daraxonrasib durata mediană a răspunsului a fost de 11,5 luni. Supraviețuirea mediană fără progresia bolii a ajuns la 8,3 luni, în timp ce supraviețuirea generală s-a situat la 16 luni. Tratamentele standard actuale oferă o supraviețuire generală de aproximativ 9 până la 12 luni, alături de o supraviețuire mediană fără progresie între 3 și 4,5 luni.
O imagine mai amplă asupra afecțiunii arată că exercițiile fizice pot corecta disfuncția imună în cancerul pulmonar, însă terapiile țintite au rolul lor distinct. Informațiile referitoare la medicamentele existente arată că o altă cercetare a indicat un eșec pentru AstraZeneca în studiul LATIFY pentru cancerul pulmonar. Rezultatele obținute pentru daraxonrasib au fost prezentate la European Lung Congress 2025 și au determinat inițierea unei noi etape de evaluare clinică.
Impactul reacțiilor adverse asupra pacienților
Tratamentul implică efecte adverse care necesită o atenție atentă din partea medicilor. Peste 71% dintre pacienți au avut nevoie de modificarea dozei, iar zece procente au întrerupt complet administrarea. Erupția cutanată a afectat 90% dintre bolnavi, fiind de gradul 3 sau mai severă pentru 8% dintre ei. S-au înregistrat și efecte gastrointestinale, diareea fiind semnalată la 73% dintre pacienți, greața la 62% și vărsăturile la 54%. Fiecare dintre aceste probleme digestive a apărut în formă de gradul 3 sau mai severă la mai puțin de 10% dintre participanți. Specialiștii consideră că aceste toxicități sunt importante, dar în mare parte gestionabile prin comparație cu alternativele disponibile pe piață.
În prezent, daraxonrasib nu este un tratament aprobat, fiind o moleculă care se înscrie în direcția terapiilor oncologice personalizate, menite să fie adaptate profilului molecular al tumorii. Cercetarea continuă prin studiul de fază 3 denumit RASolve 301, etapă în care se folosesc doze cuprinse între 160 și 220 mg.
