După oprirea durerii biliare, mesele se reiau în porții mici, cu preparate ușor digerabile, pe parcursul a 24-48 de ore. Regimul poate atenua neplăcerile digestive, însă pietrele rămân, iar cauza episodului necesită tratament separat.
Primele preparate se aleg după retragerea simptomelor
Alimentele se introduc în funcție de dispariția grețurilor și de toleranță. Se mănâncă lent, împărțind hrana în mai multe mese. Prepararea se face fără grăsime adăugată: la abur, prin fierbere, pe grătar sau în cuptor.
Revenirea la mâncare urmează aceste etape:
Cât timp persistă greața, se încearcă puțin lichid: supă de legume limpede, supă degresată de pui, apă plată sau slab mineralizată, ceai fără îndulcire, compot fără zahăr ori suc diluat de mere.
La început se aleg preparate cu un conținut foarte mic de grăsime. Sunt potrivite orezul alb fiert, mămăliga simplă, pastele fără sos, grișul și ovăzul fiert. Alte variante sunt covrigeii simpli, pâinea prăjită, biscuiții populari, bananele, cartofii pasați fără unt și piureul neîndulcit de mere.
Când simptomele au dispărut, pot fi introduse proteinele slabe: piept de curcan sau de pui fără piele, albuș, brânză de vaci și iaurt degresate, chefir sărac în grăsime. Dintre pești sunt menționați șalăul, codul, bibanul, merluciul, știuca și păstrăvul.
După câteva zile se pot încerca legume gătite bine: morcov, dovlecel, țelină, păstârnac, dovleac, cartof, fasole verde și sfeclă. Broccoli trebuie preparat termic bine, iar conopida fiartă suficient.
Fructele se aleg după toleranță. Merele coapte sunt, în general, bine tolerate la început, la fel ca varianta pasată. În cantități moderate se pot încerca apoi piersici, pere bine coapte, caise, afine, pepene galben, căpșuni și zmeură.
Fibrele se cresc progresiv, prin pâine integrală, orez brun, paste integrale, hrișcă, quinoa, mei și ovăz, inclusiv fulgi. Tărâțele de ovăz se adaugă întâi în cantitate mică: un aport crescut brusc poate agrava balonarea.
Despre trecerea de la legumele gătite la cele crude, dr. Ioana Scripca, medic rezident microbiologie medicală, explică în recomandările despre alimentația după colică: „Ulterior pot fi consumate si crude, daca pacientul le tolereaza, deoarece prin preparare termica valoarea nutritiva a multora dintre ele se reduce”.
Mai târziu pot reveni și merele crude, cu condiția să nu provoace disconfort. Citricele și celelalte fructe foarte acide pot accentua neplăcerile gastrice de după episod.
Meniul de durată permite alte alegeri decât etapa imediat următoare colicii
Orezul alb, pastele din făină albă și pâinea albă au un loc temporar între preparatele simple de după criză. Pentru alimentația obișnuită în litiază, recomandarea este limitarea acestor carbohidrați rafinați.
Sursele de fibre pentru mesele de durată includ năutul și lintea, alături de legume, cereale și fructe. Dintre legumele verzi sunt recomandate broccoli, spanacul și varza de Bruxelles; dintre fructe, perele, merele și fructele de pădure.
Grăsimile nesaturate pot proveni din nuci, avocado, semințe de in, ulei de măsline și pește gras, precum somonul sau macroul. Se consumă moderat, în dieta generală, nu în etapa imediat următoare colicii.
Pentru proteine rămân opțiuni carnea slabă de pui sau curcan, peștele alb și produsele lactate degresate. Pot fi incluse ouă, cu accent pe albușuri. Între alimentele cu antioxidanți se află morcovul, ardeiul gras, afinele, sfecla roșie și portocalele.
Contează și împărțirea hranei pe parcursul zilei: „De asemenea, mesele foarte abundente sunt mai greu tolerate decat mesele mici si regulate”, precizează medicul.
Ghidul alimentar pentru litiază indică minimum 8 pahare cu apă pe zi. Pentru slăbire, ritmul moderat recomandat este de 0,5-1 kg săptămânal; scăderea rapidă în greutate poate dezechilibra funcționarea biliară. Mișcarea regulată ajută la reducerea riscului de obezitate, care reprezintă un factor de risc pentru bolile biliare.
Preparatele grase și excesul de zahăr se limitează
Pentru reducerea riscului unui nou episod, recomandările vizează următoarele categorii:
Carnea și preparatele grase: slănină, organe, șorici, carne grasă, cârnați și alte mezeluri, precum și alimentele prăjite.
Lactatele cu multă grăsime: frișcă, smântână grasă, brânzeturi foarte grase și cantități excesive de unt.
Sosurile și gustările grase: maioneză, alte sosuri grase, fast-food, produse de patiserie și chipsuri. În dieta de durată se evită excesul de grăsimi saturate și trans, inclusiv din margarină și patiserie industrială.
Produsele cu zahăr rafinat: cereale îndulcite, băuturi carbogazoase cu zahăr, dulciuri procesate și prăjituri. Se limitează și porțiile mari de ciocolată, precum și alcoolul.
Preparatele procesate congelate, gata pentru încălzirea la microunde, sunt de asemenea de evitat.
Durerea persistentă pune consultul înaintea regimului
Durerea biliară poate începe la 3-4 ore de la o masă grasă. Se simte în centrul părții superioare a abdomenului sau sub coaste, în dreapta, și se poate prelungi către umărul drept ori spate. Un episod poate dura minimum 15 minute și poate fi însoțit de vărsături sau greață.
Pentru recunoașterea situațiilor care cer ajutor medical urgent, dr. Scripca avertizează: „Pacientul tipic este o persoana cunoscuta cu litiaza biliara sau care prezinta factori de risc si descrie episoade repetate de durere dupa mesele bogate in grasimi. Daca durerea persista mai mult de 4–6 ore, apar febra, frisoanele, ingalbenirea pielii sau varsaturile repetate, este necesara prezentarea de urgenta la medic”.
Calculii veziculari se diagnostichează prin ecografie abdominală. Un perete al vezicii îngroșat sau lichidul observat în jurul acesteia pot indica o colecistită, adică inflamația vezicii biliare.
Medicul stabilește tratamentul episodului acut. În funcție de situație, acesta poate cuprinde medicamente pentru durere, antispastice sau intervenție chirurgicală.
Dispariția durerii nu înseamnă dispariția pietrelor
Litiaza biliară desemnează formarea unor pietre în tractul biliar, localizate cel mai frecvent în vezica biliară. Ghidul de diagnostic și tratament indică în România o prevalență de 10%, ajustată după vârstă. Afecțiunea apare mai des la femei și la persoanele în vârstă.
Conform Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, 70-80% dintre persoanele cu pietre în vezica biliară nu au simptome.
Vezica depozitează bila pe care o produce ficatul. După masă, îndeosebi după consumul de grăsimi, hormonul numit colecistokinină provoacă contracția vezicii. Bila ajunge astfel în intestin și contribuie la digestia grăsimilor.
Ioana Scripca explică mecanismul durerii: „Criza de fiere, denumita si colica biliara, apare atunci cand evacuarea bilei din vezica biliara este blocata temporar. In cele mai multe cazuri, cauza este reprezentata de calculii biliari (pietrele la fiere), care obstrueaza canalul cistic in momentul in care vezica incearca sa se contracte”.
Dacă piatra își schimbă poziția, durerea poate înceta. Menținerea blocajului poate duce la inflamația vezicii; colecistita acută este o urgență medicală.
Tratamentul depinde de simptome și de locul calculilor
Pentru pietrele din vezică fără simptome, conduita obișnuită din ghid este supravegherea și începerea tratamentului la prima colică. Evaluarea se face distinct când există diabet, acces dificil la spital în caz de urgență, transplant urmat de tratament imunosupresiv sau risc de malignizare. În această ultimă categorie intră vezicula de porțelan și antecedentele familiale de cancer vezicular.
Când litiaza provoacă simptome, tratamentul este de regulă chirurgical. Ghidul preferă colecistectomia laparoscopică, operația prin care se îndepărtează vezica biliară. Variantele fără operație sunt rezervate unor situații speciale, între care riscul operator și refuzul intervenției.
Pentru pietrele aflate în calea biliară principală, recomandarea este îndepărtarea inclusiv în lipsa simptomelor, deoarece riscul complicațiilor este mai mare.
Ceaiurile pot calma disconfortul, dar nu elimină calculii
După încheierea episodului acut, dacă sunt tolerate, pot fi încercate în cantități moderate ceaiuri de mentă, mușețel, tei, fenicul, anason, roiniță, păpădie, coriandru sau ghimbir. Acestea pot calma disconfortul digestiv, fără să trateze litiaza ori să îndepărteze pietrele.
Dr. Scripca avertizează asupra amestecurilor cu mult ulei de măsline și suc de lămâie, prezentate drept soluții de eliminare a pietrelor. Eficiența lor nu a fost demonstrată, iar folosirea lor poate întârzia consultul dacă apar complicații. Nu există dovezi nici că lămâia dizolvă calculii.
