Circumferința taliei poate oferi un indiciu mai util pentru sănătatea inimii decât cifra de pe cântar. Un studiu nou arată că excesul de grăsime abdominală poate crește semnificativ riscul cardiovascular chiar și la persoane care par sănătoase. Concluzia practică este clară: un IMC care nu ridică semne de întrebare nu exclude existența unui risc ascuns.
Analiza a inclus 382.769 de adulți din Marea Britanie, cu vârstă medie de 56 de ani, dintre care 53% femei. Participanții au fost urmăriți timp de 12 ani. În acest interval au fost înregistrate 41.742 de cazuri noi de boli cardiovasculare și 8.832 de decese provocate de acestea.
La femei, diferențele au fost evidente. Cele cu obezitate clinică, definită ca exces de grăsime însoțit de afecțiuni asociate, au avut un risc de 2,5 ori mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare și un risc de 2,8 ori mai mare de a muri din această cauză, comparativ cu femeile fără obezitate. Un semnal important a apărut însă și în categoria obezității preclinice, care poate trece ușor neobservată. Femeile cu exces de grăsime abdominală fără alte afecțiuni asociate au avut un risc cu 38% mai mare de boli cardiovasculare și un risc cu 46% mai mare de deces cardiovascular, față de femeile fără obezitate.
Aceste date schimbă modul în care poate fi privit un control de rutină. Dacă evaluarea se bazează doar pe IMC, grăsimea abdominală poate fi ratată, deși este considerată de mult timp mai periculoasă decât grăsimea depusă în alte zone ale corpului. IMC-ul raportează greutatea la înălțime și a fost multă vreme standardul pentru evaluarea obezității, însă nu face diferența între masa musculară și grăsime și nu arată unde este localizată grăsimea.
Grăsimea din jurul taliei, numită și grăsime viscerală, este cea care contează mult pentru inimă. Estefania Fuentes Avalos, cercetător principal la Universitatea din Glasgow, a explicat: „Știm că excesul de greutate, în special în jurul taliei, crește riscul de boli de inimă. Legătura dintre obezitatea centrală sau abdominală și bolile de inimă este deosebit de puternică, deoarece grăsimea depozitată în jurul taliei, cunoscută sub numele de grăsime viscerală, este activă metabolic și eliberează substanțe inflamatorii în fluxul sanguin.”
În 2021, la nivel mondial, 1,9 milioane de decese cauzate de boli cardiovasculare, adică aproape 1 din 10 decese cardiace, au fost atribuite unui indice de masă corporală ridicat. Potrivit Revista Ioana, măsurarea taliei poate ajuta la identificarea persoanelor aparent sănătoase, dar cu risc cardiovascular real.
Și la bărbați a fost observată aceeași direcție, deși valorile au fost diferite. Obezitatea preclinică a fost asociată cu un risc cu 18% mai mare de a dezvolta boli cardiovasculare și cu un risc cu 52% mai mare de mortalitate cardiovasculară.
Cercetătorii spun că măsurarea de rutină a circumferinței taliei, a raportului talie-șold și a raportului talie-înălțime, împreună cu IMC, ar putea evidenția un risc ridicat care altfel rămâne neobservat. Estefania Fuentes Avalos a subliniat momentul în care prevenția poate avea cel mai mare efect: „Detectarea riscului cardiovascular într-un stadiu incipient este esențială, în special în stadiul preclinic al obezității, deoarece oferă o fereastră de oportunitate pentru a implementa intervenții țintite și la timp, înainte de apariția complicațiilor legate de obezitate, cum ar fi hipertensiunea arterială.”
Studiul arată că riscul poate crește înainte de apariția complicațiilor vizibile. Interpretarea acestor măsurători are sens împreună cu un control medical, nu separat. Când cercetătorii vorbesc despre intervenție timpurie, ei indică programe intensive de dietă și exerciții fizice pentru persoanele identificate cu risc crescut.
Miza este una concretă. Într-o populație similară, o evaluare mai atentă a taliei ar putea preveni 45% din cazurile noi de boli cardiovasculare și 41% din decesele cardiovasculare. Estefania Fuentes Avalos a spus: „Obezitatea preclinică este o fereastră de oportunitate critică pentru a îmbunătăți sănătatea inimii. Măsurarea de rutină a circumferinței taliei, a raportului talie-șold și a raportului talie-înălțime, împreună cu IMC, ar identifica persoanele cu risc ridicat care ar putea fi trecute cu vederea prin evaluarea doar a IMC. Acestora li s-ar putea oferi apoi programe intensive de dietă și exerciții fizice pentru a-și îmbunătăți sănătatea cardiacă și generală.”
Rezultatele au fost prezentate la Congresul Internațional despre Obezitate din Mexico City, desfășurat între 15 și 17 iulie.
