O afecțiune cronică subdiagnosticată afectează un număr uriaș de români. Între 5% și 9% din populația adultă suferă de forme moderate sau severe de apnee obstructivă în somn, iar majoritatea cazurilor rămân netratate, cu riscuri majore pentru sănătate, de la boli cardiovasculare la accidente rutiere provocate de oboseală.
Ce este apneea în somn și cine este la risc
apneea obstructivă în somn înseamnă episoade repetate în care căile aeriene superioare se blochează în timpul somnului. Asta duce la întreruperi ale respirației, scăderi ale oxigenului din sânge și un somn fragmentat, deloc odihnitor. Diagnosticul se pune doar în laboratoare de somnologie acreditate, prin investigații precum polisomnografia.
Severitatea bolii este măsurată prin indicele de apnee-hipopnee (IAH), adică numărul de evenimente respiratorii pe oră. Un IAH între 15 și 30 indică o formă moderată, iar peste 30 una severă, ambele necesitând, de regulă, tratament. Factorii de risc sunt cunoscuți: obezitatea, vârsta peste 40 de ani și sexul masculin. Și totuși, lucrurile stau puțin diferit la femei, unde prevalența crește important după menopauză, dar simptomele atipice duc nu de puține ori la o subdiagnosticare periculoasă.
Cum funcționează terapia care te ajută să respiri
Tratamentul standard este terapia cu presiune pozitivă continuă, realizată cu un aparat CPAP. Acesta generează un flux constant de aer, la o presiune stabilită de medic, care este trimis printr-un furtun și o mască. Practic, presiunea aerului menține gâtul deschis în timpul somnului, prevenind blocajele și eliminând pauzele respiratorii.
Există trei tipuri principale de aparate: cele cu presiune fixă (CPAP), cele auto-ajustabile (APAP) și cele cu presiuni diferite la inspirație și expirație (BiPAP), recomandate în cazuri speciale. Iar succesul pe termen lung depinde de un singur lucru: disciplina. „Aderența la terapie în primele 90 de zile este cel mai bun predictor al succesului pe termen lung. Pacientul care folosește dispozitivul minimum patru ore pe noapte, în peste 70% din nopți, înregistrează ameliorări clinice semnificative”, se arată în recomandările publicate de European Respiratory Society.
Criterii esențiale la alegerea aparatului
Alegerea unui dispozitiv se face la recomandarea medicului, dar confortul pacientului este esențial. Un criteriu important este nivelul de zgomot, unde valorile sub 30 de decibeli sunt considerate optime. Umidificatorul integrat este și el important, pentru că reduce uscăciunea nasului, una dintre principalele cauze de abandon al terapiei.
În 2026, conform datelor analizate de News24, majoritatea dispozitivelor noi includ conectivitate Bluetooth sau celulară, permițând medicului să monitorizeze de la distanță eficiența tratamentului. Dar la ce ajută, pe bune, această tehnologie? Ei bine, permite ajustarea rapidă a setărilor și îmbunătățește aderența pacientului. tipul de mască (nazală, oro-nazală sau cu pernuțe nazale) are un impact direct asupra succesului terapiei și trebuie aleasă individual.
Cât costă și cum se decontează tratamentul
În România, aparatele pot fi obținute prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pe baza unui dosar medical complet. Procedura implică însă înscrierea pe liste de așteptare, care pot varia ca durată. Pacienții care aleg să cumpere un aparat privat trebuie să știe că prețurile variază între 2.500 și 8.000 de lei, în funcție de model și funcționalități.
Birocrația poate fi un obstacol.
Asociațiile de pacienți atrag atenția că accesul la diagnostic este inegal în țară. Laboratoarele de somnologie sunt concentrate în marile centre universitare, iar în mediul rural sau în orașele mici, timpul de la primele simptome până la un diagnostic confirmat poate depăși doi ani. Hai să fim serioși, doi ani în care complicațiile cardiovasculare se pot agrava silențios.
Greșelile care anulează beneficiile terapiei
Specialiștii avertizează că mulți pacienți abandonează terapia din cauza unor probleme simple, care ar putea fi rezolvate. Principala cauză de disconfort este o mască de dimensiune greșită, care provoacă scurgeri de aer și iritații. O altă problemă majoră este igiena precară. Măștile și circuitele trebuie curățate regulat, iar în umidificator trebuie folosită exclusiv apă distilată, nu de la robinet, pentru a preveni depunerile minerale.
Numai ca cea mai riscantă practică este autoreglarea presiunilor de către pacient, fără consult medical. Orice modificare a parametrilor trebuie validată de medicul somnolog, pe baza datelor din memoria aparatului.
Cercetările actuale se îndreaptă spre algoritmi de inteligență artificială și miniaturizarea dispozitivelor. totusi terapia CPAP rămâne standardul de aur pentru formele moderate și severe de apnee. Pentru pacienții români, educația privind semnele de alarmă, cum ar fi sforăitul zgomotos sau somnolența diurnă, este primul pas pentru a transforma o boală cronică gravă într-o condiție perfect gestionabilă.
