Enterocolita apare frecvent în sezonul cald și, deși în multe cazuri evoluția este ușoară, riscul major rămâne deshidratarea severă. O zi cu diaree, crampe și vărsături nu ar trebui privită ca un simplu disconfort de vară, mai ales când este vorba despre un copil mic, o femeie însărcinată, o persoană în vârstă sau cineva cu imunitatea slăbită. Problema nu ține doar de numărul scaunelor, ci mai ales de pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor. Când aceste pierderi devin importante, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme severe, chiar șocul hipovolemic.
Enterocolita este o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi cauzată de infecții virale, precum norovirusul și rotavirusul, de bacterii cum sunt Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, poate apărea după administrarea unor medicamente, după consumul de alimente contaminate sau în contextul unor boli inflamatorii intestinale.
De ce crește riscul vara
În lunile calde, enterocolita reapare mai des din cauza felului în care bacteriile se înmulțesc în alimentele păstrate la temperaturi nepotrivite. Cele mai sensibile sunt carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Asta înseamnă prudență sporită când pleci la drum, mergi la picnic sau cumperi mâncare gata preparată. Dacă un produs care conține ou, lapte sau carne a stat mult timp la cald, riscul devine concret. Potrivit informațiilor prezentate de Lyla, cauzele cele mai frecvente sunt infecțioase, iar igiena personală și alimentară rămân cele mai importante măsuri de protecție, mai ales vara.
Când nu mai e bine să aștepți
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar pot evolua spre febră mare, vărsături și scaune cu sânge. În acel moment, nu mai este vorba despre o indigestie banală. La fel de importante sunt amețelile, slăbiciunea accentuată și crampele musculare, semne că problema nu mai este doar digestivă. Pentru copiii mici, vârstnici, gravide și persoanele cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare, iar pragul de toleranță este mai mic.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în formele severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Tratamentul nu este identic în toate cazurile. Hidratarea este esențială, iar în funcție de cauză pot fi recomandate antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului. Antibioticele luate fără indicație pot prelungi boala în loc să o rezolve.
Și alimentația contează. Una dintre greșelile care pot întârzia vindecarea este nerespectarea indicațiilor alimentare, inclusiv evitarea inițială a alimentelor bogate în fibre crude. În faza acută, mesele grele nu sunt o alegere bună. Dacă simptomele sunt ușoare, primul pas este hidratarea. Dacă apar febra mare, vărsăturile, scaunele cu sânge sau semnele de deshidratare, consultul medical la timp poate scurta boala și poate evita spitalizarea.
