Ora la care se încheie mesele poate conta pentru sănătatea creierului, potrivit unui studiu pilot care a urmărit timp de șase luni 47 de femei. Diferența analizată a fost între un interval zilnic de alimentație de 8,2 ore și unul de 12,3 ore, iar rezultatele mai bune au apărut în unele teste cognitive la grupul care a mâncat într-o fereastră mai scurtă.
Toate participantele aveau între 50 și 79 de ani și erau supraponderale sau obeze. În studiu, 26 de femei au fost rugate să mănânce într-un interval mai mic de 9 ore, iar celelalte au păstrat un program obișnuit, de aproximativ 12 ore. În practică, grupul cu alimentație restricționată în timp a ajuns la o medie de 8,2 ore, cu mese care erau de obicei între 10:00 și 18:00.
Ambele grupuri au primit aceeași recomandare de a reduce aportul caloric cu 500 de calorii pe zi. După șase luni, pierderea în greutate a fost similară, în medie de aproximativ 6,8 kilograme. Diferența dintre grupuri a apărut la unele funcții cognitive, nu la scădere în greutate.
Femeile care au mâncat într-un interval mai mic de 9 ore au avut îmbunătățiri semnificative la planificare spațială și la rezolvarea problemelor, comparativ cu grupul care a rămas la circa 12 ore. S-a observat și o tendință de a face mai puține erori la testele de memorie și învățare. În schimb, nu au existat diferențe semnificative între grupuri la probele de multitasking sau de timp de reacție.
Potrivit Revista Ioana, Sue Shapses, investigatorul principal al studiului, a explicat că simpla pierdere în greutate ajută deja, însă rezultatele indică un posibil avantaj suplimentar atunci când mesele se încheie mai devreme. Ea a spus: „Pierderea în greutate singură va preveni o parte din declinul cognitiv legat de îmbătrânire, iar aceste date sugerează că ar putea exista beneficii suplimentare dacă încetați să mâncați cu patru ore înainte de a merge la culcare și reduceți aportul de alimente la 8-9 ore pe zi, în comparație cu fereastra obișnuită de masă de 12 ore pe zi.”
Interesul pentru acest tip de rezultat este mai mare la femeile de peste 50 de ani, categorie menționată în studiu ca având risc mai mare de demență. Textul mai arată că bolile neurodegenerative precum Alzheimer sunt în creștere odată cu îmbătrânirea populației și că femeile, precum și persoanele supraponderale sau obeze, au un risc mai mare.
Sue Shapses a descris efectul observat drept unul moderat, dar cu relevanță practică. Ea a precizat: „A existat un efect modest al alimentației restricționate în timp asupra îmbunătățirii planificării spațiale și a rezolvării problemelor și asupra reducerii erorilor legate de memorie și învățare. Aceste rezultate sugerează o capacitate mai bună de a reține informații în timpul sarcinilor de zi cu zi și mai puține greșeli legate de memorie, atenție și rezolvarea problemelor.”
Datele au arătat și că reducerile ferestrei de alimentație au prezis îmbunătățiri mai mari. Din punct de vedere practic, ideea desprinsă din studiu este strângerea meselor într-un interval de 8-9 ore pe zi și o cină mai devreme. În grupul cu rezultate mai bune, media a fost de 8,2 ore, iar un exemplu de program a fost 10:00-18:00.
Studiul are însă limite clare. A inclus doar 47 de femei, a durat șase luni și s-a desfășurat exclusiv pe femei între 50 și 79 de ani, supraponderale sau obeze. Rezultatele se referă direct la această categorie. Cercetarea privind impactul direct al postului intermitent și al alimentației restricționate în timp asupra funcției cognitive este încă la început, iar cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare, pe grupuri mai mari. Ei vor să analizeze și mecanismele biologice, inclusiv ritmurile circadiene și inflamația.
