Un studiu prezentat la cea de-a 42-a Reuniune Anuală a Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie arată că, după 49 de ani, succesul unei sarcini nu mai depinde doar de calitatea ovulelor, ci și de schimbările uterine asociate vârstei. Pentru femeile care iau în calcul fertilizarea in vitro cu ovule donate, concluzia este clară: această opțiune rămâne relevantă, însă așteptările trebuie adaptate realist.
Datele indică diferențe importante între grupele de vârstă. Rata de sarcină clinică a scăzut de la 54,0% la femeile de 35-40 de ani la 42,6% la cele de peste 49 de ani. În același timp, ratele nașterilor vii au coborât de la 46,2% la 31,7%, iar ratele avorturilor spontane au crescut de la 24,2% la 37,6%. Asta înseamnă că tratamentul cu ovule donate poate oferi în continuare rezultate semnificative, dar după 49 de ani există limite pe care simpla înlocuire a ovulului nu le poate compensa complet.
Studiul a inclus 2.760 de transferuri unice de blastociști realizate la 1.774 de femei tratate cu ovule de la donatoare, între martie 2021 și decembrie 2024, de cercetătorii de la IVIRMA Global Research Alliance din IVI Roma, Italia. Dimensiunea lotului arată că nu este vorba despre situații izolate, ci despre un număr suficient de cazuri pentru a susține o discuție medicală serioasă. După cum arată și Lyla, ideea că ovulele donate ar „reseta” complet fertilitatea este pusă acum sub semnul întrebării de aceste rezultate.
Dr. Beatrice Crestani, autor principal, explică schimbarea de perspectivă: „Timp de mulți ani, îmbătrânirea reproductivă a fost considerată în primul rând o problemă ovariană, ceea ce înseamnă că, dacă înlocuiești ovulele mai în vârstă cu ovule de la donatoare, practic «resetezi» ceasul reproductiv. Descoperirile noastre sugerează că imaginea este mai complexă.” Ea adaugă: „Ovulele de la donatoare depășesc în mod clar problema calității ovulelor, iar rezultatele rămân foarte bune pentru multe femei chiar și la vârste înaintate de peste 40 de ani. Cu toate acestea, după vârsta de 49 de ani, am observat rate mai scăzute ale nașterilor vii și rate mai mari de avort spontan, în ciuda utilizării ovulelor de la donatoare, sugerând că modificările legate de vârstă în mediul uterin pot influența, de asemenea, succesul reproductiv.”
Un indiciu important privește endometrul, mucoasa uterină care trebuie să primească embrionul. Proporția femeilor cu un model endometrial trilaminar, asociat cu un uter receptiv la implantarea embrionului, a scăzut de la 94,7% în grupa de 35-40 de ani la 81,0% la femeile de peste 49 de ani. Totodată, ratele cumulate ale nașterilor vii au scăzut de la 80,0% la femeile de 35-40 de ani la 62,5% la cele de peste 49 de ani care au transferat toate embrioanele disponibile.
Studiul nu oferă tratamente care să inverseze îmbătrânirea uterină și nici biomarkeri clari pentru a defini exact „vârsta biologică a uterului”. Profesorul Borut Kovacic, președinte-ales ESHRE, a declarat: „În ultimii ani, eforturile de cercetare s-au concentrat pe înțelegerea proceselor care permit comunicarea bidirecțională între embrion și endometru, marcând începutul implantării. Acest studiu identifică un prag de vârstă asociat cu începutul pierderii funcției uterine. Deși acest prag este puțin probabil să fie absolut, oferă informații importante pentru pacienți și o bază valoroasă pentru cercetări viitoare menite să identifice noi biomarkeri ai îmbătrânirii uterine.”
Mesajul final nu este unul de descurajare, ci de claritate. Tratamentul cu ovule donate nu își pierde utilitatea la vârste mai mari, dar după 49 de ani șansele de naștere vie sunt mai mici, iar riscul de pierdere a sarcinii este mai mare. De aceea, la consultație trebuie discutate concret șansele de sarcină clinică, probabilitatea unei nașteri vii și riscul de avort spontan pentru grupa de vârstă în care se află pacienta.
