Sentimentul de liniște care ne cuprinde aproape instantaneu când cineva drag ne strânge mâna sau ne oferă o îmbrățișare nu este doar o impresie, ci o reacție biologică profundă. Interesul pentru acest mecanism a crescut în special după pandemia de COVID-19, când cercetătorii au observat că adolescenții care au trecut prin perioade de izolare întâmpină dificultăți mai mari în a lega prietenii și a lucra în echipă.
Totul pornește de la piele, cel mai întins organ al nostru. Atunci când atingerea vine de la o persoană de încredere, ea activează niște fibre nervoase speciale, denumite C-tactile. Acestea trimit un semnal către creier pentru a stimula eliberarea de oxitocină, cunoscută și drept „hormonul îmbrățișării”. Odată eliberată, oxitocina reduce nivelul de cortizol, hormonul stresului, și contribuie la încetinirea ritmului cardiac. Este exact combinația de care avem nevoie pentru a ne regăsi echilibrul într-o zi copleșitoare.
Efectele nu se opresc aici. Persoanele care se bucură frecvent de gesturi de afecțiune prezintă un risc mai scăzut de inflamație cronică și o variabilitate îmbunătățită a ritmului cardiac, un indicator important al sănătății sistemului nervos. Puterea atingerii a fost demonstrată și într-un studiu pe maimuțe, condus de profesoara Katalin Gothard de la Universitatea din Arizona. Cercetarea, menționată de Bravonet, a arătat că toaletarea reciprocă, un gest social de afecțiune, a redus semnificativ activitatea neuronală din amigdală, regiunea cerebrală responsabilă de emoții și starea de alertă. „În peste 30 de ani, nu am văzut niciun stimul capabil să reducă atât de profund activitatea neuronală din amigdală”, a declarat Katalin Gothard, specialistă în fiziologie și neurologie.
Aceste beneficii sunt deja folosite în mod concret. În spitale și cămine, contactul fizic este utilizat ca un instrument de calmare pentru a reduce anxietatea și durerea pacienților. Dar ce putem face atunci când trecem printr-o perioadă în care nu avem aproape persoane de încredere? Cercetătorii studiază alternative care pot aduce beneficii similare. Printre acestea se numără vizualizarea unei îmbrățișări, folosirea păturilor cu greutate sau interacțiunea cu animalele de companie.
Pe viitor, terapiile bazate pe atingere ar putea deveni un sprijin important pentru persoanele care suferă de anxietate sau tulburare de stres posttraumatic, tocmai datorită efectului lor calmant. Atingerea este, de altfel, considerată ultimul simț care dispare înainte de moarte, subliniind importanța sa fundamentală în experiența umană.
