Pentru femeile care trec prin forme agresive de cancer de sân sau ovarian, una dintre cele mai dificile probleme apare atunci când tratamentul nu mai funcționează. O echipă internațională de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore, coordonată de profesorul Kristijan Ramadan, a identificat proteina TEX264, folosită de tumori pentru a supraviețui medicamentelor.
Descoperirea vizează inhibitorii PARP, o clasă de medicamente utilizate în cancerul de sân, ovarian, de prostată și pancreatic. Între 40% și 70% dintre pacientele cu cancer ovarian și de sân dezvoltă rezistență la aceste terapii. În cancerele agresive, unde timpul este limitat, reducerea rezistenței la tratament poate însemna o perioadă mai lungă în care terapiile existente rămân eficiente.
Cercetătorii au arătat că TEX264 ajută celulele canceroase să elimine daunele ADN provocate de tratament printr-un proces numit „nucleofagie”. Tumora reușește astfel să îndepărteze leziunile pe care medicamentele ar trebui să le lase pentru a-i opri dezvoltarea. În laborator, blocarea funcției TEX264 a dus la o creștere cu 40%-110% a daunelor ADN în celulele canceroase tratate. Comparativ cu situația în care proteina rămâne activă, această creștere a inversat rezistența la medicamente.
Kristijan Ramadan, profesor la Școala de Medicină Lee Kong Chian, NTU Singapore, a explicat: „Descoperirile noastre au identificat un nou proces biologic care implică TEX264 ca mecanism cheie al rezistenței la medicamente într-o formă agresivă de cancer. Am numit acest nou mecanism biologic «autofagia leziunilor ADN» sau, mai simplu, «nucleofagie». Acest lucru face din TEX264 o țintă potențială pentru terapiile anticancer.”
Rezistența la inhibitorii PARP este o problemă frecventă în tratamentul unor cancere foarte agresive. Potrivit Lyla, una dintre implicațiile practice ale acestei descoperiri este că ar putea întări terapiile deja existente, fără a porni neapărat de la un medicament complet nou.
O analiză a datelor clinice de la 700 de paciente cu cancer de sân triplu-negativ, considerat cea mai agresivă formă, a arătat o diferență clară între nivelurile acestei proteine și evoluția bolii. Pacientele cu niveluri scăzute de TEX264 au avut o șansă de supraviețuire pe 10 ani cu 28% mai mare decât cele cu niveluri ridicate ale proteinei.
Sara Tribble, studentă doctorandă în Departamentul de Oncologie al Universității din Oxford, a declarat: „Rezultatele sugerează că TEX264 este un posibil biomarker pentru a prezice supraviețuirea în rândul pacientelor cu cel mai agresiv subtip de cancer de sân, cel triplu-negativ cu deficit de reparare a ADN-ului, și ar putea, de asemenea, ghida tratamente mai personalizate pentru acestea.” Deocamdată, nu este clarificat ce va însemna exact, în viitor, un nivel „ridicat” sau „scăzut” de TEX264 și cum va fi măsurat la paciente.
Următorul pas este reprezentat de studiile clinice care să verifice dacă medicamente deja aprobate, precum clorochina sau hidroxiclorochina, pot fi folosite împreună cu inhibitorii PARP în cancere agresive și rezistente. Nu este precizat un calendar exact pentru începerea acestor teste pe oameni.
Tira J. Tan, profesor asistent clinician și consultant senior în Divizia de Oncologie Medicală a Centrului Național de Cancer din Singapore, a explicat relevanța clinică a rezultatului: „Rezistența la inhibitorii PARP este una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm în clinică atunci când tratăm cancerul. Studiul condus de NTU este important deoarece dezvăluie un mecanism de rezistență complet diferit, pe care celulele canceroase îl pot folosi pentru a «curăța» daunele induse de medicamente, menite să le ucidă.”
Descoperirea are o relevanță specială în Singapore, unde incidența defectelor genetice asociate cu aceste tipuri de cancer este de aproximativ 3 ori mai mare decât media globală: 1 la 150 de persoane, față de 1 la 400-500 la nivel mondial. În contextul în care tot mai multe cazuri de cancer sunt diagnosticate la persoane sub 50 de ani, direcția deschisă de acest studiu indică o posibilă cale prin care răspunsul la tratament ar putea fi recâștigat după validarea în studii clinice.
