Un studiu publicat în JAMA Network Open arată că riscul relativ de a dezvolta demență a fost mai mare în cazul soților persoanelor deja diagnosticate cu această boală. Creșterea a fost de 74% la femei și de 69% la bărbați, raportat la partenerii din același studiu care nu se aflau în această situație.
Cercetarea a analizat datele a 955.105 persoane căsătorite din Taiwan, urmărite pe o perioadă lungă, între 1998 și 2022. Rezultatele atrag atenția asupra sănătății persoanei care oferă îngrijire și arată că aceasta are nevoie de protecție activă și imediată.
Autorii nu spun că demența s-ar transmite de la un partener la altul. Explicațiile luate în calcul țin de factori de viață comuni, precum sedentarismul și alimentația, dar și de stresul cronic care poate apărea atunci când îngrijirea partenerului devine o activitate continuă. În timp, această presiune poate însemna epuizare, depresie, anxietate și tulburări de somn.
Studiul este unul observațional, ceea ce înseamnă că identifică o asociere, fără să poată demonstra direct că îngrijirea partenerului duce singură la apariția bolii. Potrivit Revista Ioana, cercetătorii au urmărit un eșantion foarte mare, dar concluzia se referă la un risc crescut, nu la o relație de cauză dovedită pas cu pas.
Datele includ și un detaliu care schimbă felul în care este privită povara îngrijirii. Un venit mai mare și existența mai multor copii au fost asociate cu un risc mai redus. Explicația probabilă ține de resursele financiare suplimentare și de împărțirea responsabilităților, ceea ce poate reduce presiunea care cade asupra unei singure persoane.
Femeile care îngrijesc un partener cu demență sunt afectate în mod deosebit de această asociere. Studiul insistă și asupra rolului factorilor de risc comuni, care țin de rutina zilnică, stres și somn. Uzura nu apare brusc, ci se acumulează treptat.
Pentru persoanele aflate în rolul de îngrijitor, recomandările medicilor includ consiliere psihologică, sprijin din partea familiei și a grupurilor de suport, precum și perioade regulate de pauză. Aceste măsuri sunt prezentate ca parte esențială a îngrijirii pe termen lung.
