Recunoașterea încordării înainte de ridicarea tonului oferă un moment în care reacția față de cei de acasă poate fi întreruptă. Pulsul accelerat, pumnii strânși, tensiunea musculară sau căldura resimțită în corp pot însoți furia. Oprirea răspunsului și o pauză anunțată sunt pași de urmat înainte ca discuția să continue.
Calmarea începe înainte de următoarea replică
Într-o conversație care se încinge, primul lucru de amânat este răspunsul imediat. Pașii practici pornesc de la observarea emoției și ajung la reluarea dialogului:
Emoția se identifică și se numește în gând. Atenția se mută apoi către sunetele și lucrurile din jur, în loc să rămână prinsă în impulsul de a răspunde.
Înainte de următoarea replică, se poate număra până la 10, cu respirație calmă.
Exercițiul de respirație presupune inspirație lentă prin nas și expirație pe gură. Dacă numărătoarea ajută, se numără de la 1 la 5 pe inspirație, apoi la fel pe expirație. Exercițiul se repetă minimum cinci minute.
Dacă tensiunea continuă să crească, se anunță întreruperea conversației și intenția de a reveni după calmare. Durata pauzei diferă de la o persoană la alta.
Ghidul Organizației Mondiale a Sănătății dedicat gestionării stresului propune tehnici care pot fi exersate câteva minute zilnic.
Un exemplu este întrebarea partenerului despre o treabă neterminată, venită la întoarcerea de la serviciu după o zi obositoare. Încordarea poate fi observată înainte de țipăt, urmată de anunțarea pauzei. Conversația se reia când întrebarea poate fi ascultată fără atacuri. Acest pas nu stabilește cui îi revenea sarcina sau cine avea dreptate.
Dacă există pericolul ca cineva să lovească ori să fie lovit, prioritatea este îndepărtarea în siguranță. Încheierea discuției pe loc nu trebuie urmărită în asemenea condiții.
După pauză, scuzele au nevoie de un fapt concret
La întoarcerea în conversație, persoana care a răbufnit numește comportamentul, de exemplu faptul că a țipat la o întrebare, și își cere scuze. Urmează ascultarea felului în care celălalt a trăit episodul și precizarea unei schimbări pentru data viitoare, precum anunțarea pauzei înainte de ridicarea vocii.
Cel care primește scuzele nu are obligația să depășească imediat momentul. Repararea discuției presupune și loc pentru reacția lui.
Cercetarea din 2020 publicată în Journal of Social and Personal Relationships a inclus 226 de cupluri care împărțeau aceeași locuință. Eforturile de reparare după conflict și disponibilitatea de a înțelege perspectiva partenerului s-au asociat cu o stare emoțională ulterioară mai bună; evitarea s-a asociat cu una mai proastă. Rezultatele se referă la cupluri, fără a constitui o soluție universală pentru relațiile de familie.
Verificarea sensului unei replici poate aduce un răgaz înaintea reacției. Cele patru studii apărute în 2012 în Journal of Personality au legat interesul pentru gândurile celuilalt de mai puțină agresivitate, în special în relațiile apropiate. Solicitarea unei clarificări poate ajuta la verificarea interpretării, dar cercetările nu demonstrează că aceasta oprește orice ceartă.
Câteva însemnări pot arăta ce precedă episoadele
Pentru a observa legătura dintre zilele grele și iritare, pot fi făcute însemnări scurte, timp de câteva zile, după fiecare răbufnire. Sunt utile patru repere:
- Presiunea de dinaintea episodului, împreună cu eventualele preocupări privind serviciul, banii sau sănătatea.
- Întâmplarea concretă care a precedat reacția.
- Senzațiile corporale observate în acel moment.
- Comportamentul avut față de persoana din familie.
Alături de acestea se notează cum a fost somnul. Repetarea iritării în zilele încărcate oferă un tipar de urmărit, nu un diagnostic. Stresul prelungit poate modifica apetitul, odihna, capacitatea de concentrare și interesul față de activitățile obișnuite.
Pentru stresul recurent, recomandările includ odihnă suficientă și mișcare, alături de activități relaxante. Reducerea cofeinei și sprijinul apropiaților completează aceste măsuri. Simptomele severe sau violența necesită însă ajutor care nu poate fi înlocuit de obiceiurile zilnice.
Stresul ambilor parteneri contează în aceeași zi
Studiul din Journal of Family Psychology, publicat în 2017, a urmărit 114 cupluri pe durata a două săptămâni, folosind jurnale completate zilnic de parteneri. Au fost evaluate 25 de surse de stres, între care activitatea remunerată și cea neremunerată, problemele de sănătate, preocupările financiare și deciziile dificile.
Un nivel zilnic mai ridicat de stres s-a asociat cu mai mult conflict în ziua respectivă. Conflictele au fost mai intense atunci când ambii soți raportau stres mare. Însemnările făcute o dată pe zi nu permit stabilirea ordinii în care stresul și conflictul s-au influențat; asocierea nu dovedește cauza fiecărei certe și nici că grijile financiare provoacă fiecare episod.
La nivelul întregului grup, legătura nu s-a prelungit semnificativ de la o zi la următoarea. Asemenea asocieri au apărut în cuplurile cu agresivitate ridicată. În cazul soțiilor care raportaseră expunere mare la agresivitate în familia de origine, conflictul s-a asociat și cu stresul lor din ziua următoare. Participanții aveau copii adolescenți, ceea ce limitează extinderea rezultatelor la alte familii.
Analiza publicată în Annual Review of Psychology în 2017 explică faptul că stresul poate consuma energia necesară controlării reacțiilor și poate reduce timpul disponibil pentru apropiere. Istoricul relației și răspunsurile devenite obișnuință se adaugă acestei presiuni. Uneori, conversația privește totuși o problemă concretă care trebuie discutată, nu doar oboseala.
Faptul că răbufnirile apar acasă, în timp ce interacțiunile cu străinii rămân politicoase, nu măsoară iubirea pentru familie. Nu există o explicație unică pentru toate familiile, iar familiaritatea nu justifică insultele sau violența.
Copiii învață și din reacțiile adulților
Analiza din 2007 despre dezvoltarea reglării emoțiilor, adică gestionarea intensității și exprimării lor, descrie rolul observației în copilărie și adolescență. Copiii urmăresc reacțiile adulților și interacțiunile din familie, inclusiv pe cele dintre părinți.
Copiii învață despre emoții și observând adulții din familie. Cercetările despre acest proces privesc în principal copiii și adolescenții și nu pot explica, singure, reacțiile unui adult prin felul în care a crescut.
Reacțiile greu de controlat cer ajutor medical
Consultul medical este indicat când furia devine dificil de stăpânit, când încercările individuale nu ajută sau când reacțiile afectează relațiile și activitatea profesională. Comportamentul abuziv ori violent este, de asemenea, un motiv pentru solicitarea ajutorului.
Problemele severe legate de stres, precum tulburările de somn sau dificultatea de a îndeplini activitățile zilnice, necesită ajutor medical dacă persistă minimum două săptămâni. Simplul fapt că o persoană se enervează în familie nu stabilește dacă are nevoie de psiholog sau psihiatru; medicul poate orienta evaluarea mai departe.
Gândurile de sinucidere, sentimentul că situația nu mai poate fi suportată și consumul de alcool ori droguri mai frecvent decât de obicei sunt motive pentru ajutor imediat.
O amenințare sau o lovitură înseamnă violență în familie, nu o simplă neînțelegere. Victimele și martorii pot cere îndrumare Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, sunând gratuit la 0800 500 333, la orice oră. În caz de urgență, numărul de apelat este 112.