Tulburarea obsesiv-compulsivă legată de relații, cunoscută ca ROCD, poate apărea chiar și atunci când relația este una sănătoasă. Se manifestă prin îndoieli insistente despre partener și despre cuplu, de tipul dacă îl plăceți suficient, dacă relația este cea potrivită sau de ce nu simțiți permanent aceeași siguranță. Efectul imediat este o oboseală emoțională care se repetă zi de zi.
Cameron Murphey, Terapeut de Căsătorie și Familie Licențiat, LMFT, explică faptul că persoanele cu ROCD „experiențează îndoieli cu privire la relația lor ore întregi în fiecare zi”. Tocmai durata și repetiția acestor gânduri fac diferența. Îndoiala poate exista în orice relație, însă aici ajunge să ocupe o mare parte din zi și provoacă neliniște constantă, confuzie și epuizare.
Potrivit lui Murphey, mecanismul se instalează în felul în care persoana își observă propriile reacții. „Cineva cu ROCD va analiza constant cum se simte când este în preajma partenerului său.” În timp, această analiză ajunge să domine relația. „Este ca și cum ar ține un microscop pe fiecare senzație și sentiment pe care le au, de parcă acele sentimente le-ar spune dacă ar trebui să rămână sau să plece.” În loc ca emoțiile să fie trăite firesc, cu fluctuațiile lor normale, ele sunt verificate obsesiv, iar orice scădere a atracției, siguranței sau dragostei poate declanșa o spirală negativă.
Un simptom frecvent este nevoia excesivă de reasigurare. Persoana caută în mod repetat confirmarea că își iubește partenerul suficient, că atracția este puternică sau că relația este „cea bună”. Pe moment, această confirmare reduce anxietatea, însă pe termen lung o întreține. În același registru apare și impulsul de a-i spune partenerului toate îndoielile, sub ideea de sinceritate. După cum se arată și în Lyla, Murphey explică: „A fi incert cu privire la relația ta se poate simți ca un secret masiv, iar cineva cu ROCD ar putea simți că trebuie să-i spună partenerului său dacă vrea să rămână onest.”
Consecințele asupra celuilalt pot fi serioase. Discuțiile repetate despre îndoieli îl pot face să creadă că greșește sau că relația se destramă din vina lui. Murphey spune că expunerea îndoielilor de către persoana cu ROCD „aproape întotdeauna ajunge să-l rănească pe celălalt”. De asemenea, poate apărea hiperfixarea pe presupusele „defecte” ale partenerului și comparația constantă cu alte relații, în încercarea de a obține o nouă probă că alegerea a fost sau nu corectă.
Diferența față de îndoielile obișnuite ține de spațiul pe care aceste stări îl ocupă în viața de zi cu zi. Dacă întrebările apar și dispar, este una dintre situațiile firești ale unui cuplu. În ROCD, ele se întind pe mai multe ore și lasă persoana fără energie. Murphey arată că cei afectați se simt „epuizate și confuze” din cauza acestor preocupări.
Ca prim pas, terapeutul recomandă să nu transformați fiecare emoție într-o sentință și să opriți monitorizarea continuă a sentimentelor și a anxietății din relație. El propune o abordare simplă: „În schimb, amână să încerci să-ți dai seama de ceva. Dă-ți timp și spațiu să cunoști cealaltă persoană. Acceptă să nu știi răspunsurile. Bucură-te să înveți despre cealaltă persoană. Descoperă cum este să petreci timp cu ea.” Ideea este mutarea atenției dinspre analiză către experiența reală a relației. „Când faci asta, lași relația să te învețe ce trebuie să știi.” Iar, după cum completează Murphey, „Timpul îți va da răspunsul dacă vrei să-ți asumi un angajament mai profund față de această persoană, dacă îl lași.”
Atunci când simțiți că vă testați iar și iar sentimentele, poate fi util să faceți un pas înapoi înainte de a cere reasigurare sau înainte de a porni o discuție din panică. Întrebarea importantă este dacă există o problemă concretă în relație sau doar dorința de a scăpa rapid de anxietate. În locul unei analize fără sfârșit, lăsați timpul petrecut împreună să rămână exact asta, fără teste și fără verdicte grăbite.
