Sănătatea mintală a adolescenților a depășit de mult granița cabinetului sau a școlii și se vede direct în viața de familie, în felul în care copilul învață, doarme, mănâncă și își păstrează locul într-un grup. Efectele nu sunt doar personale. OECD estimează că afecțiunile psihice reduc anual PIB-ul Uniunii Europene cu aproximativ 1,7%.
Un studiu publicat în JAMA Psychiatry, la care au participat peste 600.000 de adolescenți finlandezi, arată că riscul de a dezvolta tulburări psihice crește atunci când un prieten apropiat trece prin astfel de probleme. Legătura a fost cea mai puternică la elevii de liceu. În plus, materialul publicat de The New York Post notează că riscul a fost mai mare la adolescenții ai căror prieteni aveau o predispoziție genetică pentru astfel de afecțiuni.
Pentru părinți, concluzia nu este panica la fiecare prietenie nouă, ci o atenție mai mare la dinamica grupului și la felul în care se discută despre tristețe, anxietate sau lipsa de speranță. Important este și ce urmează după astfel de conversații: copilul se simte mai bine sau rămâne blocat în starea aceea?
Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan explică faptul că adolescența este una dintre cele mai importante etape în dezvoltarea psihologică. În acești ani, tinerii își construiesc identitatea, își definesc valorile și încearcă să își găsească locul într-un grup. Dacă în copilărie părinții sunt principala sursă de siguranță și validare, în adolescență această nevoie este împărțită tot mai mult cu prietenii. De aceea, influența grupului este puternică și firească din punctul de vedere al dezvoltării.
În acest context, reacții precum „Nu te mai vezi cu fata aceea” sau „Grupul ăsta îți face rău” pot avea efectul opus. Laura Găvan avertizează că interzicerea unei prietenii nu este soluția, pentru că adolescentul poate deveni mai secretos și poate comunica mai puțin cu familia. Mai mult, interdicția poate transforma relația respectivă într-un simbol al independenței. Potrivit Lyla, specialistul atrage atenția și asupra unui alt aspect: nu întotdeauna grupul produce problema. Adolescenții care trec prin dificultăți asemănătoare tind să se apropie unii de alții.
Există însă o diferență clară între o discuție care îl ajută pe adolescent să se descarce și un tip de conversație care îi întreține starea rea. Laura Găvan descrie situațiile în care adolescenții vorbesc mult despre probleme, nedreptăți sau experiențe negative, fără să ajungă la soluții. Asta poate crea apropiere, dar poate și menține sau amplifica tristețea și anxietatea. Un semn util pentru părinți este felul în care copilul arată după conversație. Dacă pare mai reglat și mai puțin apăsat, discuția i-a prins bine. Dacă, în schimb, după schimburi repetate se izolează, devine mai iritabil sau pare că vede totul doar în negru, acel „sprijin” nu mai este suficient.
OECD avertizează că deteriorarea stării de bine a noilor generații a început cu mult înainte de pandemie, iar un număr record de adolescenți raportează anxietate și depresie. Consecințele apar și în plan școlar, în integrarea slabă pe piața muncii și într-o dependență mai mare de ajutoarele sociale. În același timp, depresia, anxietatea și tulburările asociate consumului de alcool generează costuri medicale de aproximativ 76 de miliarde de euro anual, adică 6% din bugetele de sănătate ale UE.
Acasă, spune Laura Găvan, este mai util ca părinții să cunoască prietenii copilului, să arate interes autentic față de relațiile lui și să creeze un climat în care adolescentul să poată vorbi deschis. Întrebările fără critică și disponibilitatea de a asculta funcționează mai bine decât judecățile sau avertismentele repetate. Cel mai puternic factor de protecție rămâne relația dintre adolescent și familie.
Nu orice zi proastă ascunde o problemă serioasă, dar unele schimbări care persistă câteva săptămâni merită observate atent. Laura Găvan enumeră retragerea din activitățile care înainte făceau plăcere, izolarea socială, modificări importante ale somnului sau alimentației, scăderea performanțelor școlare, iritabilitatea accentuată, lipsa speranței și autocritica excesivă.
