Tot mai multe familii din Australia decid să nu mai aibă încă un copil, iar motivele nu țin doar de bani. Un nou studiu al Universității Flinders, realizat pe peste 1.000 de părinți, arată că epuizarea, traumele și dificultățile reale din primii ani de creștere a copiilor cântăresc mult în această alegere.
Datele se văd deja și la nivel general. Rata fertilității în Australia a ajuns la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie, sub nivelul necesar pentru înlocuirea populației. Potrivit cercetării, această scădere este strâns legată de capacitatea fizică, emoțională și mentală a părinților de a trece încă o dată prin perioada de început a vieții de familie.
Pentru multe femei și cupluri, întrebarea nu mai este doar „ne permitem?”, ci și „mai putem?”. Dacă după o naștere au existat complicații grave, depresie postnatală, anxietate, lipsă severă de somn sau foarte puțin sprijin, hotărârea de a nu extinde familia poate deveni o formă de protecție.
Profesorul Damien Riggs, de la Colegiul de Științe Umane și Cultură al Universității Flinders, explică limpede concluzia cercetătorilor: „Oamenii presupun adesea că, dacă oferi stimulente financiare, familiile vor avea mai mulți copii, dar ceea ce ne spun părinții este că deciziile lor sunt modelate de ceea ce au trăit deja, nu doar de ceea ce își pot permite.” Conform Lyla, studiul publicat în revista Women s Reproductive Health arată că nașterile traumatizante, complicațiile grave, efectele pe termen lung asupra sănătății și episoadele de depresie postnatală sau anxietate au un rol important în decizia de a nu mai avea alți copii.
Unul dintre părinții incluși în cercetare a rezumat experiența într-o întrebare directă: „Pot fi un zombie pentru încă doi ani?” Formula surprinde exact ce lipsește adesea din discuțiile generale despre familie: oboseala reală, suprasolicitarea și lipsa somnului pot cântări enorm când vine momentul unei noi decizii.
Studiul mai arată că mulți părinți se simt copleșiți atunci când își cresc copiii fără suficient ajutor, mai ales dacă nu au familia aproape sau dacă lipsesc serviciile de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile. Sprijinul concret, de zi cu zi, poate face diferența, iar în lipsa lui ideea unui alt copil ajunge să pară imposibilă.
Nu toate familiile ajung însă la aceeași alegere din aceleași motive. Unii părinți spun că vor să se concentreze pe carieră, pe relație sau pe propria bunăstare. Alții se declară împliniți cu numărul de copii pe care îl au deja. Profesorul Damien Riggs subliniază și acest aspect: „Ceea ce arată această cercetare este că acestea sunt decizii luate de-a lungul anilor, nu în momente, și sunt modelate de experiențele reale de parenting, nu doar de setările politicilor.”
Concluzia cercetării este că politicile publice axate în principal pe stimulente financiare nu au avut un impact durabil, în contextul în care rata fertilității din Australia a continuat să scadă până la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie. În schimb, părinții arată că sănătatea mintală, recuperarea după naștere, ajutorul practic și sentimentul că nu duc totul singuri contează decisiv. După cum spune profesorul Damien Riggs: „La sfârșitul zilei, dacă vrem să înțelegem de ce oamenii au mai puțini copii, trebuie să-i ascultăm.”
